duminică, iulie 05, 2009

Pana cand viata ne va desparti - 1

Doi cocostarci stateau de vorba mentinandu-si echilibrul prin mutarea centrului de greutate pe un sigur picior. Apa nu-i adanca, doar un pic tulbure... Un pic mai departe broscoii isi fac numarul de seara umflandu-si gumele mestecate bine...
-M-am saturat sa stau aici sa miros balta asta imputita. Nimeni nu face nimic pe balta asta. Am alte aspiratii, vreau sa vad si alte balti. De fapt, vreau sa cunosc si alte balti, nu doar sa le vad. Sa pescuiesc in alte balti mai curate, cu broscoi mai civilizati...
-Dar mai sunt si alti cocostarci aici care sunt la fel, putem face curat impreuna, putem aranja balta asta sa fie cea mai curata balta, putem educa broscoii astia umflati... si celelalte vietzuitoare... Putem face si pui...
-Care sa traiasca in aceeasi balta... deah... Eu am zburat. Si-si muta centrul de greutate luandu-si zborul!
Un singur cocostarc statea de vorba. Cu el. Isi mai schimba centrul de greutate de pe un picior pe altul. "Deci asta inseamna pana cand viata ne va desparti..."

3 comentarii:

Anonim spunea...

Am mai citit undeva povestirea asta, sau e compozitie proprie? Lori

Marcel spunea...

Nu cred ca ai m-ai citit-o undeva... Sau daca da, inseamna ca am citit-o si eu! Si am scris-o aici; dar nu imi amintesc...

Anonim spunea...

mdea...fabula...are rostul ei ...aici